NUMARUL
203-204
Odată cu sosirea lunii martie, prin tradiție, chipul femeii, în diferitele sale ipostaze, revine în ...
Excentricul, dar experimentatul fost președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, vorbea mai anii trecuți de ...
Viața politică din Republica Moldova dă semne tot mai evidente că a intrat deja în ...
Poveștile din copilărie, auzite de la părinți sau bunici, sunt mereu o carte de istorie ...
Din perspectiva adevărului istoric, domnia principelui român Vlad Țepeș este departe de poveștile personajului de ...
I. De la lampa cu gaz la John D. Rockefeller   Rege printre combustibili, petrolul încă face ...
De-a lungul timpului, exilul s-a perpetuat ca fiind una dintre cele mai aspre sentințe, cu ...
SUPLIMENT ITALIA

Familii destrămate

Reporter: editura July - 29 - 2012

Separarea familiilor prin plecarea părinţilor la muncă în străinătate şi încredinţarea copiilor rudelor sau prietenilor este urmată de nefericiri umane. O întreagă generaţie de „orfani ai imigraţiei” porneşte în viaţă cu handicapuri emoţionale, complexe de inferioritate, boli grave asociate depresiilor prelungite, chiar tentative de suicid. Nu este o veste îmbucurătoare pentru un stat că România, care se bazează pe forţa tineretului pentru a-şi proiecta coordonatele progresului. Până la mobilizarea generală a actualelor paliere decizionale la nivel naţional şi european, dramele continuă să se consume, una după alta.

Se estimează că există circa 350.000 de copii rămaşi în România care au fost lăsaţi singuri de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. În plus, alţi aproximativ 400.000 au experimentat, într-o perioadă din viaţa lor, plecarea unui părinte peste hotare. Aşadar, din 5 milioane de copii români, 750.000 au fost lăsaţi în ţară de propriii părinţi plecaţi în pribegie. Toate aceste date seci arată dimensiunea unui fenomen care va avea urmări majore pentru generaţia care creşte azi în România. Pe de o parte, avem de-a face cu copii singuri şi trişti, care nu înţeleg aceste plecări „pentru bani”, încep să se simtă abandonaţi, devin închişi, părăsesc şcoala, se îmbolnăvesc, unii chiar se sting. Pe de alta, mame şi taţi care şi aşa îşi câştigă traiul cu greu, având în plus povara nesiguranţei şi a grijilor pentru copiii lăsaţi în urmă.

Fenomenul i-a alertat până şi pe oficialii Uniunii Europene, care se grăbesc să pună la punct programe şi să găsească soluţii pentru această situaţie cel puţin alarmantă. „Tema trebuie înfruntată la nivel european, este un fenomen care, datorită proporţiilor sale, trebuie analizat şi studiat profund. Am propus în Europa un proiect pilot pentru a aduna cât mai multe date posibil, pentru a înţelege cum se dezvoltă fenomenul şi care sunt consecinţele economice şi sociale. Până acum s-au ocupat doar asociaţiile de această temă, lipseşte intervenţia instituţiilor, lipsă pe care vrem să o compensăm cu acest proiect, care va avea obiectivul de a cunoaşte situaţia, pentru a pune în act strategii adecvate”, consideră Roberta Angelilli, vicepreşedinte al Parlamentului European. Aşadar, la nivel comunitar, găsirea de soluţii este în stadiu incipient dacă ne referim la instituţii. În acest timp, cei numiţi „orfani albi” cresc departe de părinţi şi sunt expuşi riscului de a ajunge în situaţii de degradare, violenţă sau extremă singurătate.

Federico Rocca, delegatul primarului Romei pentru raporturile cu instituţiile europene şi cetăţenii comunitari semnalează, la rândul să, gravitatea fenomenului: „La Roma sunt mii de lucrătoare străine, foarte multe dintre ele românce, care deseori muncesc ca îngrijitoare pentru bătrânii noştri. Aceste femei şi aceste mame trebuie să fie ajutate pentru a putea menţine legăturile cu familia din ţara de origine”. Într-adevăr, numai în Roma, spre exemplu, lucrează în prezent peste 40.000 de părinţi care au copiii lăsaţi în ţară…

Până la o viitoare implicare a instituţiilor, organizaţiile românilor din Italia au luat problema „pe cont propriu” şi încearcă să găsească soluţii. Concret, „Salvamamme” şi „Asociaţia Românilor din Italia” intenţionează să pună în practică mai multe iniţiative care să influenţeze în bine situaţia actuală: susţinerea acomodării în noua ţară a fiilor după eventuala reîntregire a familiei, solicitarea sprijinului primarilor din localităţile de origine, pentru colaborări de natură tehnică şi crearea de comitete locale pentru susţinerea copiilor rămaşi acasă, implicarea mediului asociativ, înfiinţarea de comitete bi-naţionale, sub egida unui coordinament naţional.

Până când România va reuşi să crească din punct de vedere economic, într-atât încât să oprească „exodul” cetăţenilor săi care-şi caută viitorul printre străini, iar Uniunea Europeana sa elaboreze strategiile necesare, dat fiind faptul că vorbim, totuşi, de cetăţeni europeni – părinţi şi copii – situaţia „orfanilor albi”, care devin pe zi ce trece o generaţie cu serioase tare emoţionale, de educaţie şi comportament, rămâne prioritară pe agenda organizaţiilor românilor din Peninsulă.