NUMARUL
197-198

Editorial

Ciotul…

Reporter: editura February - 13 - 2012

Deși s-ar putea să ni se replice că “țara arde și baba se piaptănă” în ciuda marilor probleme pe care le străbate Europa, datorită crizei tot mai accentuate și cu pagube incomensurabile, pe agenda românească continuă să se afle ca una dintre priorități, aderarea țării la spațiul Schengen. Este o dorință firească, în concordanță cu legislația europeană existentă la momentul discuției referitoare la accesul românesc în acest spațiu ce ne-ar putea facilita schimbul de experiențe, servicii și valori cu întreaga Europă.

Se pare că nu numai noi, cei din România, dar și alți importanți lideri europeni au fost deranjați de modul în care s-au schimbat, peste noapte, condițiile de aderare ale Bulgariei și României în spațiul european de liberă circulație. Din pricini obscure, această legislație a fost modificată, după ce expertiza tehnică făcută de specialiști afirma că cele două țări candidate, România și Bulgaria, și-au îndeplinit obligațiile asumate de asigurare a securității granițelor Uniunii Europene. Chiar așa de ușor se pot schimba unele reguli ale Uniunii Europene? Domnul Baroso, președintele Comisiei Europene, aflat la Sofia s-a arătat neliniștit de modul în care sunt înlocuite regulile în funcționarea UE. “O parte a credibilității noastre, o parte esențială a ei se află în respectarea regulilor, așa că noi nu vom schimba regulile. Este un lucru extrem de clar.” Și mai arăta că Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) instituit la aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen i se pare absurd și neavenit: “sunt chestiuni separate și trebuiesc tratate separt”. Și mai spune Excelența sa că ambele țări trebuie să fie evaluate corect, pe baza propriilor rezultate. Preluând parcă “balonul”, președintele UE, Herman Van Rompuy, a afirmat la rândul său că subiectul aderării Sofiei și a Bucureștiului la spațiul Schengen, în cazul că nu se va lua vreo decizie, până atunci, este dispus să-l pună pe agenda Consiliului European din martie.

Suntem obligați să revenim la existența unui “ciot” din calea dreaptă și ne vom referi, cu părere de rău, la Olanda care își menține poziția și reafirmă din nou, într-o traducere proprie, vechiul cuvânt care supăra auzul românilor, “niet !”. Să ne fie iertat, dar această atitudine a Olandei nu numai că ne îngrijorează acum, dar ne duce cu gândul la epoca cuceririlor coloniale când, adesea, încerca să se impună în teritoriile de peste mări prin crâncene nedreptăți. O singură explicație ar exista pentru această țară democratică, care în multe domenii, poate fi invidiată, și anume influența nefastă a partidului de extremă dreaptă a lui Gert Wilders care susține coaliția aflată la putere (AFP).

Disputa încă se continuă. Surse diplomatice din Danemarca, președinta semestrială a UE dezvăluie sosirea în luna februarie a unui raport intermediar pe justiție în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare în care progresele realizate de Bulgaria sunt evaluate defavorabil. România devine o victimă colaterală deoarece cele două țări nu pot adera separat la zona europeană fără frontiere. Problema este complect aiurea: orice problemă a uneia dintre ele reprezintă automat și o sancționare a celeilalte.

Mai intervine, însă, și un factor favorizant pentru România: Danemarca, țară care asigură președinția rotativă a UE susține România în demersul său privind integrarea în spațiul Schengen. De altfel președinția daneză a subliniat că progresele României în domeniul justiției sunt evidente iar, în ceea ce privește poziția sa, aceasta nu va susține pozițiile de dublu standard cu privire la statele membre. Ministrul român al justiției, participant recent la Reuniunea informală a Consiliului de Justiție și Afaceri Interne de la Copenhaga a reconfirmat această poziție.

Întârzierea admiterii României în spațiul Schengen poate întreține și intensifica neînțelegeri existente și pe alte planuri între țările membre ale Uniunii Europene, care se confruntă cu grava problemă a crizei economice ce a tulburat recent relații dintre state componente ale Uniunii Europene.

Cei mari trebuie să-i susțină pe cei nedreptățiți”, spunea în urmă cu secole, președintele american Abraham Lincoln. Un nou certificat al adevărului acestor spuse ni-l poate oferi, în aceste zile, atitudinea celor “mari” ai Uniunii Europene.

Carol Roman